Am fost pamant,apa....materie. Am fost,dar nu mai sunt!
Am fost bebelusul ce plangea din orice si nimeni nu stia exact ce are; Am fost,dar nu mai sunt!
Am fost un copil care de multe ori isi dorea sa poata spune ce are pe suflet,dar nimeni nu il asculta; Am fost,dar nu mai sunt!
Am fost elevul caruia de multe ori profesorii nu ii acordau atentie cand avea ceva de spus; Am fost,dar nu mai sunt!
Am fost liceanul neinteles,cel ce statea in banca sa si isi dorea ca ceilalti sa nu il mai critice pentru tinuta,infatisarea si felul in care se comporta; Am fost,dar nu mai sunt!
Am fost inima franta ce pica in depresii de fiecare data cand era amagita de catre cineva; Am fost,dar nu mai sunt!
Am fost parinte de copil ce mi-a urmat pasii; Am fost,dar nu mai sunt!
Am fost bunic de nepoti ce au calcat si ei la randul lor pe un drum mai bun ca cel al parintilor sai; Am fost,dar nu mai sunt!
Am fost toate acestea,dar nu mai sunt.Bebelusul plangacios a crescut si-a fost apoi copilul dornic ce la un moment dat s-a transformat intr-un elev inventiv ce pe parcurs a devenit un licean eminent,(chiar si cu comportamentul sau ciudat) care mai apoi s-a indragostit,dar nu din prima, si intr-un final a devenit parintele ce a incercat sa le creeze un viitor copiilor sai ce mai apoi i-a dat darul de a fi bunic,dar intr-un final...am ajuns sa fiu ceea ce am fost la inceput: un morman de pamant,apa...materie, pana nu am mai fost nimic!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu